Aparat de sudura in puncte

Uneori suntem in situatia sa imbinam diverse piese de dimesiuni relativ mici, de cele mai multe ori din tabla sau sarma subtire, si constatam ca nu prea avem cu ce. Tablele si sarma sunt prea subtiri pentru a fi sudate electric, nici macar MIG sau TIG (WIG), desi asemenea aparate nu sunt chiar la indemana oricui, lipirea cu cositor nu se preteaza, lipirea cu adezivi iese in discutie, suruburi, nituri, la fel, nu se pot folosi, si atunci, ce facem?

Solutia in mute cazuri, este, sudura in puncte. Sudarea in puncte se aplica la metale feroase si consta in incalzirea pana la incandescenta a celor doua piese ce se doresc imbinate, concomitent cu aplicarea unei presiuni mecanice pe zona respectiva. Incalzirea se realizeaza prin efect Joule, prin trecerea unui curent de intensitate mare prin locul unde dorim sa se faca imbinarea. Exista doua tipuri de aparate de sudura prin puncte: cu transformator si cu condensatori. Aparatele din prima categorie sunt realizate intr-o gama larga de puteri, cele cu condensatori sunt de putere mai mica, se folosesc in general pentru sudurile la inserierea acumulatorilor ( laptopuri, scule electrice cu acumulatori, aparatura medicala, etc). Eu voi prezenta constructia (pana la stadiul la care am ajuns), a unui aparat de sudura in puncte cu transformator.

    Primul pas (dupa documentarea temeinica, fireste), este procurarea unui transformator functional de la un cuptor cu microunde scos din uz. Un astfel de transformator are puterea de circa 800 W, cantareste cam 4 Kg, si arata ca in imaginea de mai jos.

 Pentru a putea fi folosit in scopul propus, va trebui sa sufere niste transformari. Inainte de a vedea ce anume va trebui modificat, o mica introducere. Infasurarea primara este cea de jos, din imaginile atasate. Infasurarea de sus, cea bine izolata, "scoate" 1500 V pentru alimentarea tubului magnetron. Nu incercati sa probati tranformatorul punandu-l in priza, este foarte periculos ! Noi avem nevoie doar de miezul magnetic si de infasurarea primara, cea de jos. Va trebui sa taiem cu un ferastrau pentru metale infasurarea secundara, dar cu mare atentie, sa nu atingem primarul. O sa gasim pe acolo si doua shunturi magnetice, le eliminam si pe acelea. In fereastra obtinuta va trebui sa bobinam 3 spire cu sarma cu sectiunea de circa 100 mm patrati. In acest moment apar doua probleme: nu prea avem de unde sa luam o satma de cupru atat de groasa, si chiar daca am avea, ar fi mult prea rigida pentru a o putea bobina in acel spatiu. Solutia la ambele probleme este sa ne confectionam singuri sarma, desizolam un numar de conductori litati, iar litele obrinure le rasucim impreuna foramad o funie cu sectiunea dorita. Funia o vom acoperi cu 3-4 straturi de panza, pe care la final o vom limpregna cu lac. Daca dispunem de alte materiale electroizolante specifice, si mai bine. In niciun caz nu punem bnda izolatoare din PVC, se va topi si ne va pune infasurarile in scurt-circuit. Ca si lungime orientativa, pentru cele 3 spire trebuiesc circa 75 cm de "funie", plus de doua ori distanta de la transformator la electrozi. Totusi, aceasta distanta este de preferat sa fie cat mai mica, pentru a nu avea pierderi de tensiune.

   Dupa ce am impregnat bobinajul cu lac, l-am lasat sa se usuce, apoi am acoperit terminalele cu banda izolatoare PVC peste straturile de panza lacuita, pentru flexibilitate, terminalele se vor misca in timpul functionarii, iar panza lacuita este casanta. 

   Urmeaza acum constructia unui suport pentru electrozi, unul fox si unul mobil, sa zicem, un fel de cleste ce va prinde piesele pentru imbinat. Am realizat articulatia din platbanda si profile de fier, iar restul distantei pana la electrozi, din lemn ( piesele vopsite in negru in imaginea de mai jos) Izolarea electrica nu este foarte importanta, intrucat tensiunea produsa de acest transformator modificat este de 1-2 V in gol. Curentul generat este insa mare, si anume 200 - 300 A, poate mai mult. Am incercat sa-l masor la un moment dat, insa nu am obtinut rezultate stabile si am renuntat.

      In imaginea de mai jos se pot vedea si electrozii, cea mai groasa sarma de cupru pe care am gasit-o a fost de 4.5 mm si am facut electrozii din doua sarme in paralel. Ideal ar fi fost una singura si mai groasa

   Pentru carcasa am folosit o veche carcasa de calculator pe care am modificat-o. Era o carcasa veche AT care la sursa avea si conector de iesire. Mi-a fost util, pentru ca la acea priza conectez pedala de comanda a aparatului. Am pastrat si ventilatorul, momentan nu-l folosesc, poate la un upgrade va primi si el tensiune de alimentare.

  Cele doua imagini de mai jos reprezinta aparatul complet si prima incercare de sudura a unor table de diferite grosimi. Pedala nu este prea aratoasa dar functioneaza bine, este important contactul folosit, trebuie sa fie robust si de curent suficient de mare petru a rezista in timp. Este foarte bun un limitator de cursa, care sa suporte un curent de 10A sau mai mult.

   

   Am spus la inceputul articolului ca aparatul nu este terminat. Asa este, mi-am propus sa-i fac si o parte electronica de comanda, atat ca putere debitata, cat si ca durata a aplicarii curentului de sudura. Pentru table foarte fine si mai ales pentru sudura acumulatorilor trebuie controlate bine timpul si puterea.

Aici se incheia postarea despre aceasta unealta utila pe langa casa omului.